DOR DE EMINESCU


Dor de Eminescu...

de Lungu Darius, elev în clasa a XII-a C,

Colegiul Tehnic Rădăuți

1. Pe a culturii bolți lucesc azi mii de stele,

O țesătură-n diamante nesfârșită,            

Însă de veacuri lucește printre ele                 

O stea pe-ntinderea nemărginită...

 

2. Este Luceafărul! E Domnul Eminescu!  

E geniul care-a dat glas poeziei!                       

Lumina stelei sale nu se stinge,                          

Încă și astăzi în inimi este vie!

 

3. În lume nimenea nu i-a stins dorul,                 

Dar el e cel ce a rescris istoria,                         

Un geniu pentru care lumea a fost cavoul      

În care mai târziu va fi închis Bacovia...

 

4. E protectorul tainelor dorit de Blaga,       

Zenitul despre care ne vorbește Barbu,   

Este cuvântul potrivit al lui Arghezi,                 

Deplina îmbinare a muncii cu harul.

 

5. Prin Eminescu au glăsuit natura,             

Păduri și ape, frumusețea patriei,      

Ceru-nstelat și soarele și luna,                   

Dulcea iubire, ploaia florilor de tei...

 

6. În versul său, iată, și-au spus cuvântul     

Istoria noastră, al nostru zbuciumat trecut,      

Filosofia pură, gândul și avântul                 

Către infinitate, către absolut.

 

7. El a desăvârșit în versul poeziei   

Dulcele grai de veacuri românesc.        

Astăzi cunoaște întreaga Românie           

C-al său pământ străvechi, că a sa glie        

Aduse-n lume un talent nepământesc.

 

8. Pe cineva cum n-a mai fost vreodată,    

Sensibil, sincer, un artist desăvârșit,                

Un singur Eminescu a fost odată,       

Din graiul nostru a făcut o artă                     

Și unul singur este-n lumea toată,                 

Dar... l-a luat destinul prea grăbit...

 

9. Poetul nepereche în inimile noastre                 

 Încă trăiește-n arta și-al său vers,                 

Iar când privirea ni se-ndreaptă înspre astre       

Cu steaguri roșii, galbene, albastre,          

Ne amintim toți de poetul țării noastre,         

Pe care timpul, iată, nu l-a șters.

 

10. Căci timpul nu are puterea să dărâme 

Creația talentului venit de sus,                           

Iar Eminescu a fost, este și rămâne                   

Poetul întregii națiuni române,                          

De ieri, de astăzi și de mâine!                          

Valorile culturii române n-au apus!