Absolvenţii generaţiei 1982

32

O cifră anostă, fără a fi rotundă, fără a sugera simboluri interpretative,  a devenit totuşi motiv de întâlnire. Pentru precizare, 32 au fost anii care s-au scurs de la absolvirea Liceului Industrial Nr. 1, aşa cum se numea la acea vreme, trei fiind clasele care au intrat în vâltoarea vieţii de adulţi. Acum, la acelaşi liceu cunoscut sub noua denumire căpătată cu prilejul centenarului, Colegiul Tehnic Rădăuţi, de doi ani încoace, există câte 15 clase pe nivel, aşa că o întâlnire după 10, 20 sau mai mulţi ani va fi mai complicată. Trupul şcolii a rămas mic, inima şcolii a crescut…

Din cei 108 absolvenţi ai generaţiei care au terminat în 1982 au putut şi au vrut să participe la revedere 45. Numărul este apreciabil ţinând cont de lipsa barierelor în Europa şi de nevoia de a avea un trai decent sau mai bun, aşa că mulţi dintre foştii elevi au absentat, fiind motivaţi pentru neputinţa de spune prezent.

Ziua de 18 octombrie 2014 a fost precedată de ploi torenţiale dar pe măsură ce nisipul s-a scurs din clepsidra timpului, vremea s-a îmbunat şi a îngăduit soarelui să iasă în final. A fost o zi plină, rotundă, încărcată de sensuri şi conţinuturi de valoare. Dimineaţa a fost rezervată întâlnirii de suflet cu profesorii. Parte din ei (profesori şi absolvenţi) au privit la eveniment din alte zări, intangibile pentru noi, fiind amintiţi şi onoraţi cu un moment solemn.

În această zi, participanţii au fost vizitaţi de idealurile tinereţii, vizită pentru care fiecare s-a pregătit, ştiut fiind faptul că un asemenea moment, dă sens vieţii. După 32 de ani cred că este posibilă o decorticare a sensurilor, se poate realiza o introspecţie a ceea ce a fost, este timpul de a afla care e rezultanta tuturor vectorilor dorinţă din adolescenţă.

George Parasca, Tatiana Cărbune şi Luminiţa Leonte, organizatorii acestui travaliu de forţă şi răbdare şi-au propus să adune cât mai mulţi colegi, înroşind firele nevăzute ale telefoanelor, scriind mesaje peste mesaje sau discutând colocvial în sprijinul acestei idei de apartenenţă la grup. Efortul lor s-a văzut, primind mulţumiri şi felicitări din partea tuturor pentru determinarea şi persuasiunea de care au dat dovadă, pentru conturarea unui nucleu cât mai numeros. Iată cum suna invitaţia la întâlnire: „Pentru că ne-aţi călăuzit ideile şi visele atunci când începeam să ne construim propriul drum şi pentru faptul că în cei patru ani de liceu ne-aţi dăruit fiecăruia dintre noi câte o frântură din sufletul dumneavoastră, avem deosebita onoare de a vă invita să ne bucurăm împreună la întâlnirea promoţiei”

Fiecare din cei prezenţi a avut momentul propriu de  bilanţ şi trăire emoţională. Sub auspiciile pancartei pe care scria „Promoţia 1982 a Liceului Industrial nr.1 Rădăuţi” s-au prezentat realizări, împliniri, succese, performanţe într-o manieră personală. Dacă la întâlnirile de 10 ani se vorbeşte despre carieră, de această dată toţi au pus în prim plan familia, realizările copiilor şi declararea numărului de nepoţi. Alte valori primează acum, centrul de greutate se mută în arealul intim al speciei umane, în trăirile de suflet, în reverberaţiile ideii de moştenire spirituală transmisă. Se fac pregătiri pentru eternitate acum, când devenim mai cerebrali, când depăşim nevoile primare şi lucrurile sunt privite prin prisma îngăduinţei, asigurându-ne că vom rămâne în viaţă într-o manieră mai elucubrantă, prin copii şi nepoţi.   

Diriginţii Corina Moroşan, Traian Rei, Georgeta Olaru au strigat cataloagele dar au fost permisivi şi nu au pus absenţe nemotivate care să conducă la scăderea notei la purtare, iar profesorii, inginerii şi maiştrii: Petru Bejinariu, Silvia Moraru, Veronica Larionescu, Ion Cojocar, Covali Nicolae, Martinescu Gheorghe, Fomin Simion, Robu Ioan au vorbit din inimă, impresionaţi şi sensibilizaţi vizibil de atmosfera vibrantă, încărcată de sensibilitate şi afecţiune. Fiecare absolvent  a avut prilejul să mulţumească dascălilor pentru dăruire, abnegaţie, entuziasm şi răbdare în lungul şi anevoiosul drum al cunoaşterii şi al demersului de a transmite generaţiilor valorile umane universale.

Partea a doua a reuniunii de clasă s-a desfăşurat în minunatul decor al Suceviţei  într-o locaţie deosebită, unde totul a fost la superlativ. S-a continuat cu discuţii, povestiri din tinereţe, şi indubitabil, s-a întâmplat ce trebuia să se întâmple într-un asemenea loc: toţi au dansat neuitând să îşi desfete palatinul cu bunătăţi.

Urări, îmbrăţişări, sărutări, strângeri de mâini, flori, şampanie, promisiuni, angajamente, certitudini de noi revederi. Precedentul fiind creat, reuşita constituie motivul planificării altor momente similare, cifra anvizajată fiind multiplu de 5: 35, 40 etc.

Toată lumea a plecat mai bogată cu noi veşti, adrese, numere de telefon, clipe ce vor deveni curând minunate amintiri, negreşit, fredonând în gând: „Vivat academia, Vivant professores!”

Georgeta Olaru

                          „Săptămânalul de Rădăuţi” 24 octombrie 2014